DESFÁCE, desfác, vb. III. 1. Tranz. şi refl. A (se) descompune în părţile componente. ♦ Tranz. A face ca ceva efectuat să revină la starea anterioară. ♦ Tranz. A anula o învoială, un contract etc. 2. Tranz. şi refl. A (se) desprinde din locul sau din legătura în care este prins, fixat. 3. Refl. şi tranz. A (se) despărţi, a (se) separa de cineva sau de ceva. 4. Tranz. A deschide un obiect, dezlegându-l, tăindu-l, ridicându-i capacul etc. ♦ A desfăşura, deschizând, întinzând, răsfirând; a despături. ♢ Expr. A desface patul = a pregăti patul pentru dormit. ♦ Refl. (Despre flori) A-şi deschide petalele. 5. Tranz. A vinde produse; a lichida prin vânzare. 6. Intranz. (În superstiţii; construit cu dativul persoanei) A înlătura vraja sau farmecul care apasă asupra cuiva. – Din lat. dis-facere.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DESFÁCERE, desfaceri, s.f. Acţiunea de a (se) desface şi rezultatul ei; desfăcut1, descompunere, despărţire, dezorganizare; anulare; vânzare. ♦ Lichidare. – V. desface.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A DESFÁCE desfác 1. tranz. 1) A face să se desfacă. 2) (contracte, tranzacţii) A declara nul, fără efect. 3) (obiecte închise) A face să aibă o deschizătură, înlăturând piesa corespunzătoare. ~ un plic. ~ un pachet. 4) (obiecte strânse, împăturite) A desfăşura întinzând; a despături. 5) (mărfuri) A transmite în proprietate unui achizitor în schimbul unei sume de bani; a vinde. 2. intranz. (în superstiţii) A înlătura prin descântece efectul vrăjilor. /<lat. disfacere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE DESFÁCE pers. 3 se desfáce intranz. 1) A se separa în elementele constitutive; a se descompune; a se dezagrega; a se disocia; a se dezasambla. 2) A se desprinde din locul sau din legătura în care a fost prins. Nodul s-a desfăcut. 3) (despre flori, boboci) A-şi răsfira petalele; a se deschide; a se desfoia. /<lat. disfacere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
desfáce (desfác, desfăcút), vb. – 1. A dezlega. – 2. A descompune. – 3. A suprima, a elimina. – 4. A da drumul, a slobozi. – 5. A dezghioca, a desfăca. – 6. A vinde, a lichida. – 7. (Refl.) A se deschide, a se crăpa, a se fărîma. – Mr. disfac, disfeaţire. Lat. dĭsfacĕre (Candrea-Dens., 538; Candrea); sau, mai probabil, de la facere, cu pref. des-; cf. it. disfare (calabr. disfaciri), prov. defar, fr. défaire, sp. deshacer, port. desfazer. – Der. desfăcut, s.n. (farmec sau descîntec care are drept scop anihilarea influenţei nefaste a altui descîntec potrivnic); desfăcătură, s.f. (verigă, farmec).
(Dicţionarul etimologic român)
desfáce vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. desfác, 1 pl. desfácem, 2 pl. desfáceţi; imper. 2 sg. desfă, neg. nu desfáce; part. desfăcút
(Dicţionar ortografic al limbii române)
desfácere s. f., g.-d. art. desfácerii; pl. desfáceri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DESFÁCE vb. 1. a despături, a dezdoi, (înv.) a răspica. (A ~ şervetul sau o foaie împăturită.) 2. v. desfăşura. 3. v. deschide. 4. v. dezlega. 5. v. despleti. 6. a degaja, a elibera, a libera, a scoate, (înv. şi pop.) a slobozi. (A ~ pe cineva din strânsoare.) 7. v. desprinde. 8. v. dezlipi. 9. v. scoate. 10. v. descompune. 11. a desfăşura, a întinde, a răsfira. (Pasărea îşi ~ aripile.) 12. a căsca, a deschide. (~ gura.) 13. a crăpa, a se deschide, a se despica, a plesni. (Se ~ mugurii, bobocii.) 14. v. vinde. 15. v. rupe. 16. v. rezilia.
(Dicţionar de sinonime)
DESFÁCERE s. 1. despăturire, dezdoire. (desfacerea unei coli de hârtie.) 2. v. desfăşurare. 3. v. deschidere. 4. v. dezlegare. 5. desprindere, eliberare, liberare, scăpare, (înv. şi pop.) slobozire. (desfacere din strânsoare.) 6. v. dezlipire. 7. v. scoatere. 8. v. descompunere. 9. v. deschidere. 10. v. vânzare. 11. v. rupere. 12. v. reziliere.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A (se) desface ≠ a (se) face, a (se) strânge
(Dicţionar de antonime)
Desfacere ≠ facere
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DESFÁCERE, desfaceri, s.f. Acţiunea de a (se) desface şi rezultatul ei; desfăcut1, descompunere, despărţire, dezorganizare; anulare; vânzare. ♦ Lichidare. – V. desface.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE DESFÁCE pers. 3 se desfáce intranz. 1) A se separa în elementele constitutive; a se descompune; a se dezagrega; a se disocia; a se dezasambla. 2) A se desprinde din locul sau din legătura în care a fost prins. Nodul s-a desfăcut. 3) (despre flori, boboci) A-şi răsfira petalele; a se deschide; a se desfoia. /<lat. disfacere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
desfáce (desfác, desfăcút), vb. – 1. A dezlega. – 2. A descompune. – 3. A suprima, a elimina. – 4. A da drumul, a slobozi. – 5. A dezghioca, a desfăca. – 6. A vinde, a lichida. – 7. (Refl.) A se deschide, a se crăpa, a se fărîma. – Mr. disfac, disfeaţire. Lat. dĭsfacĕre (Candrea-Dens., 538; Candrea); sau, mai probabil, de la facere, cu pref. des-; cf. it. disfare (calabr. disfaciri), prov. defar, fr. défaire, sp. deshacer, port. desfazer. – Der. desfăcut, s.n. (farmec sau descîntec care are drept scop anihilarea influenţei nefaste a altui descîntec potrivnic); desfăcătură, s.f. (verigă, farmec).
(Dicţionarul etimologic român)
desfáce vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. desfác, 1 pl. desfácem, 2 pl. desfáceţi; imper. 2 sg. desfă, neg. nu desfáce; part. desfăcút
(Dicţionar ortografic al limbii române)
desfácere s. f., g.-d. art. desfácerii; pl. desfáceri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DESFÁCE vb. 1. a despături, a dezdoi, (înv.) a răspica. (A ~ şervetul sau o foaie împăturită.) 2. v. desfăşura. 3. v. deschide. 4. v. dezlega. 5. v. despleti. 6. a degaja, a elibera, a libera, a scoate, (înv. şi pop.) a slobozi. (A ~ pe cineva din strânsoare.) 7. v. desprinde. 8. v. dezlipi. 9. v. scoate. 10. v. descompune. 11. a desfăşura, a întinde, a răsfira. (Pasărea îşi ~ aripile.) 12. a căsca, a deschide. (~ gura.) 13. a crăpa, a se deschide, a se despica, a plesni. (Se ~ mugurii, bobocii.) 14. v. vinde. 15. v. rupe. 16. v. rezilia.
(Dicţionar de sinonime)
DESFÁCERE s. 1. despăturire, dezdoire. (desfacerea unei coli de hârtie.) 2. v. desfăşurare. 3. v. deschidere. 4. v. dezlegare. 5. desprindere, eliberare, liberare, scăpare, (înv. şi pop.) slobozire. (desfacere din strânsoare.) 6. v. dezlipire. 7. v. scoatere. 8. v. descompunere. 9. v. deschidere. 10. v. vânzare. 11. v. rupere. 12. v. reziliere.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A (se) desface ≠ a (se) face, a (se) strânge
(Dicţionar de antonime)
Desfacere ≠ facere
(Dicţionar de antonime)