desfereca

DESFERECÁ, desférec, vb. I. 1. Refl. (Despre roţi, p. ext. despre car; la pers. 3) A pierde şinele de fier. 2. Tranz. şi refl. A (se) desface din fiare, din cătuşe, din lanţuri. 3. Refl. (Despre pietrele de moară, la pers. 3) A-şi toci zimţii de pe feţele interioare, între care sunt zdrobite boabele. – Des¹- + fereca.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DESFERECÁ desférec tranz. A face să se desferece. /des- + a fereca
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE DESFERECÁ mă desférec intranz. 1) (despre roţi, car) A-şi pierde şinele de fier. 2) (despre persoane) A se elibera din fiare, din cătuşe sau din lanţuri; a se descătuşa. 3) (despre pietre de moară) A-şi toci zimţii care zdrobesc boabele. /des- + a fereca
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

desferecá vb., ind. prez. 1 sg. desférec, 3 sg. şi pl. desférecă; ger. desferecând
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
DESFERECÁ vb. a (se) descătuşa. (S-a ~ din cătuşe.)
(Dicţionar de sinonime)