DESFIÁ, desfiez, vb. I. Tranz. A anula o înfiere. [Pr.: -fi-a] – Des1- + [în]fia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DESFIÁT, -Ă, desfiaţi, -te, adj. (Despre minori) Căruia i-a fost anulată înfierea. [Pr.: -fi-at] – V. desfia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
desfiá vb. (sil. -fi-a), ind. prez. 3 sg. desfiáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DESFIÁT, -Ă, desfiaţi, -te, adj. (Despre minori) Căruia i-a fost anulată înfierea. [Pr.: -fi-at] – V. desfia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)