desfrânare dex - definiţie, sinonime, conjugare
DESFRÂNÁ, desfrânez, vb. I. Refl. (Rar) A se deda destrăbălării, a duce o viaţă necumpătată, de plăceri uşoare. – Des1- + [în]frâna.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DESFRÂNÁRE, desfrânări, s.f. Faptul de a se desfrâna, de a fi desfrânat; destrăbălare, stricăciune, depravare. – V. desfrâna.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SE DESFRÂN//Á mă ~éz intranz. A duce o viaţă de plăceri uşoare; a trăi în desfrâu; a se deprava; a se destrăbăla; a se strica. /des- + a [în]frâna
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

desfrâná vb., ind. prez. 1 sg. desfrânéz, 3 sg. şi pl. desfrâneáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

desfrânáre s. f., g.-d. art. desfrânării; pl. desfrânări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DESFRÂNÁ vb. v. corupe.
(Dicţionar de sinonime)

DESFRÂNÁRE s. v. corupţie.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: de des desf desfr desfra

Cuvinte se termină cu literele: re are nare anare ranare