desfundare dex - definiţie, sinonime, conjugare
DESFUNDÁ, desfúnd, vb. I. Tranz. 1. A deschide un butoi scoţându-i fundul sau dându-i cep; p. ext. a deschide o sticlă astupată, scoţându-i dopul; a destupa. ♦ Refl. (Rar; despre torente de apă) A se revărsa. 2. A curăţa sau a goli un canal; o conductă, un şanţ înfundat etc. 3. A face ca un drum, un teren să devină impracticabile din cauza ploii, a apei revărsate, a noroiului etc. 4. A ara adânc, a desţeleni un teren, de obicei pentru pregătirea unei plantaţii viticole sau pomicole. – Des1- + [în]funda.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DESFUNDÁRE, desfundări, s.f. Faptul de a (se) desfunda. – V. desfunda.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DESFUNDÁ desfúnd tranz. 1) (butoaie) A deschide scoţând fundul sau dând cep. 2) (sticle sau borcane închise ermetic) A deschide scoţând dopul sau capacul; a destupa. 3) (canale, conducte etc. înfundate) A curăţa de depuneri (nisip, gunoi etc.); a destupa; a despotmoli. 4) (drumuri) A face să se desfunde. 5) (terenuri înţelenite) A ara adânc (în vederea unor plantaţii); a desţelóni. /des- + a [în]funda
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE DESFUNDÁ pers. 3 se desfúndă intranz. (despre drumuri) A deveni noroios şi impracticabil (din cauza ploilor, revărsărilor de ape etc.). /des- + a [în]funda
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

desfundá vb., ind. prez. 1 sg. desfúnd, 3 sg. şi pl. desfúndă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

desfundáre s. f., g.-d. art. desfundării; pl. desfundări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DESFUNDÁ vb. 1. v. destupa. 2. a desţeleni, (înv. şi reg.) a ogorî. (A ~ un teren.)
(Dicţionar de sinonime)

DESFUNDÁRE s. 1. v. destupare. 2. desţelenire. (~ unui teren.)
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A desfunda ≠ a înfunda
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: de des desf desfu desfun

Cuvinte se termină cu literele: re are dare ndare undare