design

DESIGN s.n. Domeniu multidisciplinar interesat de ansamblul factorilor (social-economici, funcţionali, tehnici, ergonomici, estetici etc.) care contribuie la aspectul şi calitatea produsului de mare serie. 2. Aspect exterior, fel în care se prezintă un lucru (din punct de vedere estetic). [Pr.: dizáin] – Din engl., fr. design.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DESIGN [pr: dizáin] n. 1) Domeniu interesat de factorii (social-economici, funcţionali, tehnici, estetici etc.) care determină aspectul şi calitatea produsului în serie. 2) Forma, aspectul exterior al unui obiect elaborat în conformitate cu legile esteticii. /<engl., fr. design
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DESIGN s.n. (Liv.) Disciplină care urmăreşte armonizarea mediului uman, începând de la conceperea obiectelor uzuale până la urbanism şi amenajarea peisajului. [Pron. di-záin. / < engl. design].
(Dicţionar de neologisme)

DESIGN [DIZÁIN] I. s. n. 1. disciplină care urmăreşte armonizarea estetică a mediului uman, începând de la conceperea obiectelor uzuale şi a mobilelor până la urbanism şi amenajarea peisajului. 2. aspect exterior, fel în care se prezintă un lucru din punct de vedere estetic; estetică industrială. II. adj. inv. modern, elegant. (< engl., fr. design)
(Marele dicţionar de neologisme)