desime

DESÍME, desimi, s.f. Însuşirea de a fi des², compact sau îndesat; (concr.) desiş (2). – Des² + suf. -ime.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DESÍM//E ~i f. 1) Caracter dens; densitate. 2) Loc acoperit cu mulţi arbuşti, tufari şi ierburi; desiş. /des + suf. ~ime
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

desíme s. f., g.-d. art. desímii; pl. desími
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
DESÍME s. densitate. (Ce ~ au puieţii?)
(Dicţionar de sinonime)

DESÍME s. v. crâng, desiş, hăţiş, stufăriş, tufăriş, tufiş.
(Dicţionar de sinonime)

---

Antonime:
Desime ≠ rărime
(Dicţionar de antonime)