desinență dex - definiţie, sinonime, conjugare

desinență

[Sinonime]
DESINÉNŢĂ, desinenţe, s.f. Element morfologic care, adăugat la tema unui cuvânt, exprimă în flexiunea nominală cazul, numărul (la adjectiv şi genul), iar în flexiunea verbală persoana, numărul (şi diateza). – Din fr. désinence.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DESINÉNŢ//Ă ~e f. lingv. Element morfologic variabil, care se adaugă la tema cuvintelor flexibile pentru a exprima formele unei paradigme flexionare; terminaţie. /<fr. désinence
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DESINÉNŢĂ s.f. Element morfologic care se adaugă în limbile flexionare la tema unui cuvânt pentru a arăta persoanele (la verbe) şi cazurile (la substantive, adjective etc.). [Var. dezinenţă s.f. / cf. fr. désinence, lat. t. desinentia].
(Dicţionar de neologisme)

DESINÉNŢĂ s. f. element gramatical care se adaugă la sfârşitul unui cuvânt pentru a constitui o formă de conjugare (la verb) sau declinare (la substantiv, adjectiv). (< fr. désinence)
(Marele dicţionar de neologisme)

desinénţă s. f., g.-d. art.desinénţei; pl. desinénţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DESINÉNŢĂ s. (GRAM.) (rar) terminaţie.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: de des desi desin desine

Cuvinte se termină cu literele: ta nta enta nenta inenta