desista

DESISTÁ, desistez, vb. I. Tranz. (Jur.) A renunţa la o acţiune sau la un drept care urma să fie valorificat pe cale de acţiune. – Din fr. désister.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DESISTÁ vb. I. refl. A se lăsa de, a renunţa (la ceva). [P.i. -ez şi desíst. / < fr. désister].
(Dicţionar de neologisme)

DESISTÁ vb. refl. 1. (jur.) a renunţa la o acţiune, la urmărirea în justiţie. ♢ a abandona săvârşirea unei infracţiuni. 2. a-şi retrage candidatura înainte de alegeri. (< fr. désister)
(Marele dicţionar de neologisme)

desistá vb., ind. prez. 1 sg. desistéz, 3 sg. şi pl. desisteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
DESISTÁ vb. (JUR.) a renunţa. (~ la o pretenţie.)
(Dicţionar de sinonime)