despături

DESPĂTURÁ vb. I v. despături.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DESPĂTURÍ, despăturesc, vb. IV. Tranz. A desface ceva care fusese îndoit, strâns sau împăturit. [Var.: despăturá vb. I] – Des¹- + [îm]pături.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DESPĂTUR//Í ~ésc tranz. (obiecte strânse, împăturite) A desfăşura, întinzând; a desface. /des- + a [îm]pături
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

despăturá vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. despătură; conj. prez. 3 sg. şi pl. despăture
(Dicţionar ortografic al limbii române)

despăturí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. despăturésc, imperf. 3 sg. despătureá; conj. prez. 3 sg. şi pl. despătureáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
DESPĂTURÍ vb. a desface, a dezdoi, (înv.) a răspica. (A ~ o foaie împăturită.)
(Dicţionar de sinonime)

---

Antonime:
A despături ≠ a împături
(Dicţionar de antonime)