despacheta
[Conjugare]
DESPACHETÁ, despachetez, vb. I. Tranz. A desface, a scoate un obiect din ambalajul în care se află împachetat. ♦ A deschide, a desface un pachet, o ladă etc. pentru a scoate obiectele din interior. – Des1- + [îm]pacheta. Cf. fr. d é p a q u e t e r.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A DESPACHET//Á ~éz tranz. (obiecte) A scoate dintr-un pachet; a face să se vadă înlăturând ambalajul; a dezveli. /des- + a [îm]pacheta
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DESPACHETÁ vb. tr. a desface ceea ce a fost împachetat. (după fr. dépaqueter)
(Marele dicţionar de neologisme)
despachetá vb., ind. prez. 1 sg. despachetéz, 3 sg. şi pl. despacheteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Antonime:
A despacheta ≠ a împacheta
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A DESPACHET//Á ~éz tranz. (obiecte) A scoate dintr-un pachet; a face să se vadă înlăturând ambalajul; a dezveli. /des- + a [îm]pacheta
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Marele dicţionar de neologisme)
despachetá vb., ind. prez. 1 sg. despachetéz, 3 sg. şi pl. despacheteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Antonime:
A despacheta ≠ a împacheta
(Dicţionar de antonime)