desperare dex - definiţie, sinonime, conjugare
DESPERÁ, despér, vb. I. 1. Intranz. A-şi pierde orice speranţă, a deznădăjdui. 2. Tranz. (Rar) A face pe cineva să-şi piardă nădejdile, răbdarea; a exaspera. [Prez. ind. şi: desperez. – Var.: disperá vb. I] – Din lat. desperare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DESPERÁRE, desperări, s.f. Faptul de a despera; desperaţie. ♢ Loc. adv. Cu desperare = (în mod) desperat, deznădăjduit; fig. (în legătură cu modul de a munci, de a se strădui etc. pentru ceva) din toate puterile, aprig. ♢ Expr. A duce (sau a împinge pe cineva) la desperare = a face (pe cineva) să-şi piardă nădejdea; a exaspera. [Var.: disperáre s.f.] – V. despera.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DESPERÁ despér 1. intranz. A-şi pierde speranţa; a ajunge în stare de deznădejde; a deznădăjdui. 2. tranz. A face să-şi piardă speranţa; a aduce în stare de deznădejde; a deznădăjdui. [Var. a dispera] /<lat. disperare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DESPER//ÁRE ~ări f. Stare de apăsare sufletească cauzată de pierderea speranţei; deznădejde. [G.-D. desperării; Var. disperare] /v. a despera
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DESPERÁ vb. I. intr. A-şi pierde speranţa, a deznădăjdui. [P.i. despér şi (rar) -rez, var. dispera vb. I. / < lat. desperare, cf. it. disperare, fr. désespérer].
(Dicţionar de neologisme)

DESPERÁRE s.f. Acţiunea de a despera şi (mai ales) rezultatul ei; deznădejde. ♢ Cu desperare = în mod deznădăjduit; (fig.) din toate puterile. [Var. disperare s.f. / < despera].
(Dicţionar de neologisme)

DESPERÁ/DISPERÁ vb. intr. a-şi pierde speranţa, a deznădăjdui. (< lat. desperare, după fr. désespérer)
(Marele dicţionar de neologisme)

DESPERÁRE/DISPERÁRE s. f. faptul de a despera; deznădejde; desperaţie. o cu ~ = în mod deznădăjduit; (fig.) din toate puterile; a împinge (pe cineva) la ~ = a face (pe cineva) să-şi piardă nădejdea. (< despera)
(Marele dicţionar de neologisme)

desperá/disperá vb. (sil. mf. -spe-), ind. prez. 1 sg. despér/dispér, 3 sg. şi pl. despéră/dispéră
(Dicţionar ortografic al limbii române)

desperáre/disperáre s. f. (sil. mf. -spe-), g.-d. art. desperării/disperării; pl. desperări/disperări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DESPERÁ vb. 1. v. deznădăjdui. 2. v. exaspera.
(Dicţionar de sinonime)

DESPERÁRE s. 1. v. deznădejde. 2. v. exasperare.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: de des desp despe desper

Cuvinte se termină cu literele: re are rare erare perare