DESPERÁ, despér, vb. I. 1. Intranz. A-şi pierde orice speranţă, a deznădăjdui. 2. Tranz. (Rar) A face pe cineva să-şi piardă nădejdile, răbdarea; a exaspera. [Prez. ind. şi: desperez. – Var.: disperá vb. I] – Din lat. desperare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DESPERÁT, -Ă, desperaţi, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Ajuns la desperare; deznădăjduit. 2. (Despre manifestări sau atitudini) Care exprimă, care dovedesc desperare. 3. Care provoacă desperare; care prezintă puţine posiblităţi de scăpare; periculos, grav. [Var.: disperát, -ă adj.] – V. despera.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A DESPERÁ despér 1. intranz. A-şi pierde speranţa; a ajunge în stare de deznădejde; a deznădăjdui. 2. tranz. A face să-şi piardă speranţa; a aduce în stare de deznădejde; a deznădăjdui. [Var. a dispera] /<lat. disperare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DESPERÁ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) v. A DESPERA. 2) (despre manifestări, atitudini) Care vădeşte desperare; deznădăjduit. [Var. disperat] /v. a despera
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DESPERÁ vb. I. intr. A-şi pierde speranţa, a deznădăjdui. [P.i. despér şi (rar) -rez, var. dispera vb. I. / < lat. desperare, cf. it. disperare, fr. désespérer].
(Dicţionar de neologisme)
DESPERÁT, -Ă adj. 1. Ajuns la desperare; deznădăjduit. ♦ (Despre manifestări ale oamenilor) Care denotă desperare. 2. Care provoacă desperare; periculos, grav. [Var. disperat, -ă adj. / cf. lat. desperatus, it. disperato, fr. désespéré].
(Dicţionar de neologisme)
DESPERÁ/DISPERÁ vb. intr. a-şi pierde speranţa, a deznădăjdui. (< lat. desperare, după fr. désespérer)
(Marele dicţionar de neologisme)
DESPERÁT/DISPERÁT, -Ă adj. 1. ajuns la desperare; deznădăjduit. 2. (despre manifestări ale oamenilor) care denotă desperare. ♢ care provoacă desperare; periculos, grav. (< despera)
(Marele dicţionar de neologisme)
desperá/disperá vb. (sil. mf. -spe-), ind. prez. 1 sg. despér/dispér, 3 sg. şi pl. despéră/dispéră
(Dicţionar ortografic al limbii române)
desperát /disperát adj. m., pl. desperáţi/ disperáţi; f. sg. desperátă/disperátă, pl. desperáte/disperáte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DESPERÁ vb. 1. v. deznădăjdui. 2. v. exaspera.
(Dicţionar de sinonime)
DESPERÁT adj. 1. v. deznădăjduit. 2. v. exasperat.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DESPERÁT, -Ă, desperaţi, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Ajuns la desperare; deznădăjduit. 2. (Despre manifestări sau atitudini) Care exprimă, care dovedesc desperare. 3. Care provoacă desperare; care prezintă puţine posiblităţi de scăpare; periculos, grav. [Var.: disperát, -ă adj.] – V. despera.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DESPERÁ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) v. A DESPERA. 2) (despre manifestări, atitudini) Care vădeşte desperare; deznădăjduit. [Var. disperat] /v. a despera
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DESPERÁ vb. I. intr. A-şi pierde speranţa, a deznădăjdui. [P.i. despér şi (rar) -rez, var. dispera vb. I. / < lat. desperare, cf. it. disperare, fr. désespérer].
(Dicţionar de neologisme)
DESPERÁT, -Ă adj. 1. Ajuns la desperare; deznădăjduit. ♦ (Despre manifestări ale oamenilor) Care denotă desperare. 2. Care provoacă desperare; periculos, grav. [Var. disperat, -ă adj. / cf. lat. desperatus, it. disperato, fr. désespéré].
(Dicţionar de neologisme)
DESPERÁ/DISPERÁ vb. intr. a-şi pierde speranţa, a deznădăjdui. (< lat. desperare, după fr. désespérer)
(Marele dicţionar de neologisme)
DESPERÁT/DISPERÁT, -Ă adj. 1. ajuns la desperare; deznădăjduit. 2. (despre manifestări ale oamenilor) care denotă desperare. ♢ care provoacă desperare; periculos, grav. (< despera)
(Marele dicţionar de neologisme)
desperá/disperá vb. (sil. mf. -spe-), ind. prez. 1 sg. despér/dispér, 3 sg. şi pl. despéră/dispéră
(Dicţionar ortografic al limbii române)
desperát /disperát adj. m., pl. desperáţi/ disperáţi; f. sg. desperátă/disperátă, pl. desperáte/disperáte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DESPERÁ vb. 1. v. deznădăjdui. 2. v. exaspera.
(Dicţionar de sinonime)
DESPERÁT adj. 1. v. deznădăjduit. 2. v. exasperat.
(Dicţionar de sinonime)