despicătură

DESPICĂTÚRĂ, despicături, s.f. 1. Tăietură, crăpătură făcută în lungime. 2. Bucată despicată, mai ales dintr-un lemn. – Despica + suf. -ătură.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DESPICĂTÚR//Ă ~i f. 1) Loc despicat. 2) Bucată despicată dintr-un întreg. /a despica + suf. ~ătură
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

despicătúră s. f., g.-d. art. despicătúrii; pl. despicătúri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
DESPICĂTÚRĂ s. crăpătură, spintecătură, tăietură. (~ la o fustă.)
(Dicţionar de sinonime)