despiedica
[Conjugare]
DESPIEDICÁ, despiédic, vb. I. Tranz. 1. A scoate piedica de la picioarele unui animal sau de la roata unui vehicul. 2. A ridica piedica de la o armă de foc. [Var.: despiedecá vb. I] – Des1- + [îm]piedica.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A DESPIEDICÁ despiédic tranz. 1) (animale) A elibera scoţând piedica. 2) (roţile unui vehicul, un vehicul) A permite să se mişte, înlăturind piedica. [Sil. -pie-di-] /des- + a [îm]piedica
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
despiedicá vb. (sil. -pie-), ind. prez. 1 sg. despiédic, 3 sg. şi pl. despiédică
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Antonime:
A despiedica ≠ a împiedica
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A DESPIEDICÁ despiédic tranz. 1) (animale) A elibera scoţând piedica. 2) (roţile unui vehicul, un vehicul) A permite să se mişte, înlăturind piedica. [Sil. -pie-di-] /des- + a [îm]piedica
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Antonime:
A despiedica ≠ a împiedica
(Dicţionar de antonime)