despletire dex - definiţie, sinonime, conjugare
DESPLETÍ, despletesc, vb. IV. Tranz. şi refl. A (se) desface din împletitură; a (se) deşira. ♦ Refl. şi tranz. A(-şi) desface cosiţele. ♦ Refl. Fig. (Despre râuri, pâraie) A se răsfira. – Des1- + [îm]pleti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DESPLETÍRE, despletiri, s.f. Acţiunea de a (se) despleti şi rezultatul ei. – V. despleti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DESPLET//Í ~ésc tranz. A face să se despletească. /des- + a [îm]pleti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE DESPLET//Í se ~éşte intranz. (despre părul împletit sau obiecte din fire împletite) A se desface din împletitură. /des- + a [îm]pleti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

despletí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. despletésc, imperf. 3 sg. despleteá; conj. prez. 3 sg. şi pl. despleteáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

despletíre s. f., g.-d. art. despletírii; pl. despletíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DESPLETÍ vb. a desface. (Îşi ~ cozile.)
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A despleti ≠ a împleti
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: de des desp despl desple

Cuvinte se termină cu literele: re ire tire etire letire