despot dex - definiţie, sinonime, conjugare

despot

[Sinonime]
DESPÓT, despoţi, s.m. 1. (În antichitate şi în evul mediu) Conducător cu puteri discreţionare; tiran. ♦ Fig. Persoană excesiv de autoritară, care, în acţiunile sale, nu ţine seama de alţii, care vrea să-şi impună cu orice preţ voinţa. 2. (În Imperiul Bizantin) Guvernator autonom al unei provincii, al unui ţinut. [Acc. şi: déspot] – Din ngr. despótis, fr. despote.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DESPÓ//T ~ţi m. 1) Suveran care guvernează în mod absolut şi arbitrar; tiran; potentat; dictator. 2) fig. Persoană care exercită o autoritate tiranică; tiran; satrap; dictator. [Acc. şi déspot] /<ngr. despotis, fr. despote
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

déspot (-ţi), s.m. – Tiran. – Mr. dispot. Ngr. δεσπότης (sec. XVI), şi modern mai ales la formele der., din fr. despote. – Der. despotic, adj.; despotie, s.f. (înv., regim al unui despot); despotism, s.n., înv., despotismos (sec. XVIII; cf. Gáldi 169).
(Dicţionarul etimologic român)

DESPÓT s.m. 1. (Ist.) Suveran cu puteri absolute, care guverna arbitrar, după bunul său plac, neîngrădit de nici o lege; tiran. ♦ (Fig.) Om tiranic, excesiv de autoritar cu ceilalţi. 2. Guvernator autonom al unei provincii din Imperiul bizantin. [Cf. ngr. despotis, fr. despote, gr. despotes – stăpân].
(Dicţionar de neologisme)

DESPÓT/DÉSPOT s. m. 1. guvernator autonom al unei provincii din Imperiul Bizantin. 2. (în evul mediu) suveran cu puteri absolute, care guverna după bunul său plac; tiran. 3. (fig.) om tiranic, excesiv de autoritar. (< ngr. despotis, fr. despote, cf. gr. despotes, stăpân)
(Marele dicţionar de neologisme)

despót/déspot s. m., pl. despóţi/déspoţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DESPÓT s. v. tiran.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: de des desp despo

Cuvinte se termină cu literele: ot pot spot espot