DESPOTMOLÍ, despotmolesc, vb. IV. Tranz. A scoate un vehicul, o navă etc. din nămol; a scoate pe cineva din împotmolire. ♦ A curăţa un şanţ, un bazin etc. de nămolul depus la fund. – Des1- + [îm]potmoli.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A DESPOTMOL//Í ~ésc tranz. 1) (vehicule, fiinţe etc. împotmolite) A scoate din nisip, zăpadă, noroi etc., înlesnind înaintarea. 2) (canale, conducte etc. înfundate) A curăţa de depuneri (gunoi, nisip etc.); a desfunda; a destupa. /des- + a (îm)potmoli
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
despotmolí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. despotmolésc, imperf. 3 sg. despotmoleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. despotmoleáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DESPOTMOLÍ vb. (reg.) a (se) dezgloda, a (se) deznomoli.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A DESPOTMOL//Í ~ésc tranz. 1) (vehicule, fiinţe etc. împotmolite) A scoate din nisip, zăpadă, noroi etc., înlesnind înaintarea. 2) (canale, conducte etc. înfundate) A curăţa de depuneri (gunoi, nisip etc.); a desfunda; a destupa. /des- + a (îm)potmoli
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DESPOTMOLÍ vb. (reg.) a (se) dezgloda, a (se) deznomoli.
(Dicţionar de sinonime)