desprăfui
[Conjugare]
DESPRĂFUÍ, desprăfuiesc, vb. IV. Tranz. A executa operaţia de desprăfuire. – Des1- + prăfui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
desprăfuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. desprăfuiésc, imperf. 3 sg. desprăfuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. desprăfuiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
desprăfuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. desprăfuiésc, imperf. 3 sg. desprăfuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. desprăfuiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)