DESPRĂFUÍ, desprăfuiesc, vb. IV. Tranz. A executa operaţia de desprăfuire. – Des1- + prăfui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DESPRĂFUÍRE, desprăfuiri, s.f. Operaţie de separare şi de eliminare a prafului dintr-un curent de aer sau de gaz în scopul curăţirii acestora sau al recuperării particulelor solide valoroase. – V. desprăfui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
desprăfuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. desprăfuiésc, imperf. 3 sg. desprăfuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. desprăfuiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
desprăfuíre s. f. (sil. -fu-i-), g.-d. art. desprăfuírii; pl. desprăfuíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DESPRĂFUÍRE, desprăfuiri, s.f. Operaţie de separare şi de eliminare a prafului dintr-un curent de aer sau de gaz în scopul curăţirii acestora sau al recuperării particulelor solide valoroase. – V. desprăfui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
desprăfuíre s. f. (sil. -fu-i-), g.-d. art. desprăfuírii; pl. desprăfuíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)