despriponire

DESPRIPONÍ, despriponesc, vb. IV. Tranz. A dezlega un animal de la priponul de care fusese legat. – Des¹- + priponi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DESPRIPONÍRE, despriponiri, s.f. Acţiunea de a despriponi şi rezultatul ei. – V. despriponi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DESPRIPON//Í ~ésc tranz. (animale priponite) A elibera, dezlegând de la pripon. /des- + a priponi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

despriponí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. despriponésc, imperf. 3 sg. despriponeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. despriponeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

despriponíre s. f., g.-d. art. despriponírii; pl. despriponíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
DESPRIPONÍ vb. (reg.) a despăivăna. (A ~ un cal.)
(Dicţionar de sinonime)