desproprietărire dex - definiţie, sinonime, conjugare
DESPROPRIETĂRÍ, desproprietăresc, vb. IV. Tranz. A lua cuiva dreptul de proprietate. [Pr.: -pri-e-] – Des1- + [îm]proprietări.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DESPROPRIETĂRÍRE, desproprietăriri, s.f. Acţiunea de a desproprietări şi rezultatul ei. [Pr.: -pri-e-] – V. desproprietări.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DESPROPRIETĂR//Í ~ésc tranz. (persoane) A lipsi în mod oficial de o proprietate. /des- + a [îm]proprietări
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

desproprietărí vb. (sil. -pri-e-), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. desproprietărésc, imperf. 3 sg. desproprietăreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. desproprietăreáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

desproprietăríre s. f. (sil. -pri-e-), g.-d. art. desproprietărírii; pl. desproprietăríri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Antonime:
A desproprietări ≠ a împroprietări
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: de des desp despr despro

Cuvinte se termină cu literele: re ire rire arire tarire