despuiere dex - definiţie, sinonime, conjugare
DESPUIÁ, despói, vb. I. 1. Tranz. şi refl. A (se) dezbrăca în pielea goală. ♦ A (se) desfrunzi; a lăsa sau a rămâne fără verdeaţă. 2. Tranz. A-i lua cuiva tot ce are; a jefui, a prăda. 3. Tranz. A jupui de piele. ♦ (Rar) A curăţa de coajă; a coji. 4. Tranz. A scoate dintr-o scriere, dintr-un dosar, dintr-o publicaţie etc. tot ce prezintă interes, dintr-un anumit punct de vedere; a excerpta. ♢ Expr. A despuia scrutinul = a scoate din urnă şi a număra voturile obţinute într-o alegere. [Pr.: -pu-ia. – Var.: despoiá vb. I] – Lat. dispoliare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DESPUIÉRE, despuieri, s.f. Acţiunea de a (se) despuia şi rezultatul ei. ♢ Despuierea scrutinului = scoaterea din urnă a buletinelor de vot şi numărarea lor. [Pr.: -pu-ie-. – Var.: despoiére s.f.] – V. despuia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DESPUIÁ despói tranz. 1) A face să se despoaie. 2) (persoane) A deposeda de tot ce are, cu forţa; a prăda; a jefui; a jecmăni; a jupui. 3) (animale moarte) A curăţa de piele; a jumuli; a ecarisa; a jupui. 4) rar (arbori, plante etc.) A curăţa de coajă; a coji; a jupui. 5) (materiale dintr-un text, dosar sau dintr-o lucrare, publicaţie) A extrage în vederea studierii sau întocmirii unui studiu ştiinţific; a excerpta. ♢ ~ scrutinul a extrage din urnă buletinele de vot pentru a stabili rezultatele unei alegeri. [Sil. -pu-ia] /<lat. dispoliare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE DESPUIÁ mă despói intranz. 1) (despre persoane) A se dezbrăca în pielea goală; a scoate toate hainele; a se dezgoli. 2) (despre arbori, arbuşti) A-şi lepăda frunzişul; a rămâne fără frunze; a se desfrunzi; a se dezgoli. /<lat. dispoliare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

despuiá (despói, despuiát), vb. – 1. A jupui, a scoate pielea. – 2. A scoate, a dezgoli. – 3. A fura, a jefui, a prăda. – 4. A examina. – Var. despoia. Mr. dispol’u, dispul’are, megl. dispol’, istr. despol’u. Lat. dĭspolĭāre (Densusianu, Hlr., 189; Puşcariu 525; Candrea-Dens., 492; REW 2602; Tiktin), cf. it. despogliare, prov., cat. despullar, fr. dépouiller, sp., port. despojar. Sensul 4 este un galicism, care traduce sensul fr. dépouiller.
(Dicţionarul etimologic român)

despuiá vb. (sil. -pu-ia), ind. şi conj. prez. 1 şi 2 sg. despói, 3 sg. şi pl. despoáie, 1 pl. despuiém; ger. despuínd
(Dicţionar ortografic al limbii române)

despuiére s. f. (sil. -pu-ie-), g.-d. art. despuiérii; pl. despuiéri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DESPUIÁ vb. 1. v. dezbrăca. 2. v. excerpta.
(Dicţionar de sinonime)

DESPUIÁ vb. v. asupri, coji, defolia, deposeda, descoji, desfrunzi, exploata, împila, împovăra, jefui, jupui, năpăstui, năpârli, oprima, oropsi, persecuta, prăda, prigoni, scutura, tiraniza, urgisi.
(Dicţionar de sinonime)

DESPUIÉRE s. 1. v. dezbrăcare. 2. v. excerptare.
(Dicţionar de sinonime)

DESPUIÉRE s. v. asuprire, defoliaţie, defo-liere, deposedare, desfrunzire, ex-ploatare, împilare, jefuire, năpăstuire, opresiune, oprimare, persecutare, persecuţie, prădare, prigoană, prigoni-re, urgisire.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: de des desp despu despui

Cuvinte se termină cu literele: re ere iere uiere puiere