destinat dex - definiţie, sinonime, conjugare
DESTINÁ, destinez, vb. I. Tranz. 1. A stabili, a hotărî (ceva) dinainte, în vederea unui scop; a hărăzi. 2. A hotărî dinainte soarta unei fiinţe sau a unui lucru; a ursi, a meni, a sorti, a predestina. – Din fr. destiner, lat. destinare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DESTINÁT, -Ă, destinaţi, -te, adj. 1. Stabilit, hotărât dinainte; hărăzit. 2. Ursit, menit, sortit, predestinat. – V. destina.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DESTIN//Á ~éz tranz. l) A stabili dinainte prin destin. 2) (desfăşurarea unor evenimente) A fixa din timp; a meni. 3) A prepara din timp şi temeinic. 4) (viaţă, tinereţe etc.) A oferi în întregime; a dedica; a consacra. 5) v. A PREDESTINA. /<fr. destiner, lat. destinare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DESTINÁ vb. I. tr. 1. A stabili, a hotărî, a indica (ceva) pentru un scop anumit. 2. A meni, a sorti. [P.i. -nez şi destín. / < fr. destiner, it., lat. destinare].
(Dicţionar de neologisme)

DESTINÁ vb. tr. 1. a stabili, a hotărî, a indica (ceva) pentru un scop anumit. 2. a meni, a sorti; a dedica, a consacra. (< fr. destiner, lat. destinare)
(Marele dicţionar de neologisme)

destiná vb., ind. prez. 1 sg. destinéz, 3 sg. şi pl. destineáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DESTINÁ vb. 1. v. hărăzi. 2. v. predestina. 3. a hărăzi, a meni, a supune. (Pădurea aceasta este ~ tăierii.) 4. v. consacra. 5. v. afecta.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: de des dest desti destin

Cuvinte se termină cu literele: at nat inat tinat stinat