DESTÍNDE, destind, vb. VI. 1. Refl. A se desface din încordare; a se relaxa, a slăbi. ♦ Fig. (Despre nervi sau stări de surescitare) A se linişti, a se calma, a se descărca, a se deconecta. 2. Refl. (Despre fiinţe, corpul sau părţi ale corpului lor) A se întinde, a se îndrepta (din închircire, din ghemuire). [Perf. s. destinsei, part. destins] – Des1- + [în]tinde (după fr. détendre).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DESTÍNDERE, destinderi, s.f. 1. Faptul de a se destinde; slăbire, încetare a unei încordări; relaxare; fig. încetare a unei tensiuni nervoase, a unei stări de surescitare, de încordare; liniştire. 2. Creştere a volumului unui gaz; expansiune, detentă. – V. destinde.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A DESTÍNDE destínd tranz. A face să se destindă. /des- + a [în]tinde
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE DESTÍNDE mă destínd intranz. 1) A deveni mai puţin încordat; a se relaxa. 2) (despre nervi sau stări de spirit) A reveni la starea normală; a pierde tensiunea. 3) (despre persoane) A se întinde în toată lungimea în scopul relaxării. /des- + a [în]tinde
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DESTÍNDER//E ~i f. 1) v. A DESTINDE şi A SE DESTINDE. 2) Slăbire şi înlăturare treptată a tensiunii unor relaţii internaţionale. [G.-D. destinderii] /v. a (se) destinde
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DESTÍNDE vb. III. refl. 1. A-şi slăbi încordarea, a se relaxa, a se slăbi. 2. (Despre fiinţe) A se întinde, a se îndrepta. ♦ A se odihni; a se distra. [P.i. destínd, perf.s. -insei, part. -ins. / după întinde, cf. fr. détendre].
(Dicţionar de neologisme)
DESTÍNDERE s.f. 1. Faptul de a (se) destinde; relaxare. 2. Creştere a volumului unui gaz; expansiune, detentă. 3. (Fig.) Încetare a unei tensiuni nervoase; liniştire. ♦ (Polit.) Slăbire a încordării relaţiilor dintre state sau a relaţiilor internaţionale. [< destinde].
(Dicţionar de neologisme)
DESTÍNDE vb. refl. 1. a-şi slăbi încordarea; a se relaxa. 2. (despre fiinţe) a se întinde, a se îndrepta. ♢ (fig.) a se linişti, a se odihni; a se distra, a se recrea. (după fr. détendre)
(Marele dicţionar de neologisme)
DESTÍNDERE s. f. 1. faptul de a se destinde; relaxare. ♢ (fig.) încetare a unei tensiuni nervoase, de surescitare; liniştire. 2. slăbire a încordării relaţiilor dintre state sau a relaţiilor internaţionale. 3. (fiz.) expansiune. (< destinde)
(Marele dicţionar de neologisme)
destínde vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. destínd, 1 pl. destíndem, 2 pl. destíndeţi, perf. s. 1 sg. destinséi, 1 pl. destínserăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. destíndă; part. destíns
(Dicţionar ortografic al limbii române)
destíndere s. f., g.-d. art. destínderii; pl. destínderi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DESTÍNDE vb. 1. a se relaxa, a slăbi. (Un are care s-a ~.) 2. a lărgi, a slăbi, (pop.) a slobozi. (A ~ funia care lega animalul.) 3. a (se) îndrepta, a (se) întinde. (Şi-a ~ corpul.)
(Dicţionar de sinonime)
DESTÍNDE vb. v. calma, domoli, linişti, potoli, recrea.
(Dicţionar de sinonime)
DESTÍNDERE s. 1. relaxare, slăbire. (~ unui arc.) 2. lărgire, slăbire, (pop.) slobozire. (~ legăturii care îl strângea.) 3. relaxare, respirare. 4. v. de-tentă. 5. (FON.) recursie, relaxare.
(Dicţionar de sinonime)
DESTÍNDERE s. v. astâmpăr, calm, linişte, odihnă, pace, repaus, recreare, tihnă.
(Dicţionar de sinonime)
DEŞTÍNDE vb. v. coborî, descinde, scoborî.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A (se) destinde ≠ a (se) încorda
(Dicţionar de antonime)
A destinde ≠ a încorda
(Dicţionar de antonime)
Destindere ≠ încordare, tensiune
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DESTÍNDERE, destinderi, s.f. 1. Faptul de a se destinde; slăbire, încetare a unei încordări; relaxare; fig. încetare a unei tensiuni nervoase, a unei stări de surescitare, de încordare; liniştire. 2. Creştere a volumului unui gaz; expansiune, detentă. – V. destinde.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE DESTÍNDE mă destínd intranz. 1) A deveni mai puţin încordat; a se relaxa. 2) (despre nervi sau stări de spirit) A reveni la starea normală; a pierde tensiunea. 3) (despre persoane) A se întinde în toată lungimea în scopul relaxării. /des- + a [în]tinde
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DESTÍNDER//E ~i f. 1) v. A DESTINDE şi A SE DESTINDE. 2) Slăbire şi înlăturare treptată a tensiunii unor relaţii internaţionale. [G.-D. destinderii] /v. a (se) destinde
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DESTÍNDE vb. III. refl. 1. A-şi slăbi încordarea, a se relaxa, a se slăbi. 2. (Despre fiinţe) A se întinde, a se îndrepta. ♦ A se odihni; a se distra. [P.i. destínd, perf.s. -insei, part. -ins. / după întinde, cf. fr. détendre].
(Dicţionar de neologisme)
DESTÍNDERE s.f. 1. Faptul de a (se) destinde; relaxare. 2. Creştere a volumului unui gaz; expansiune, detentă. 3. (Fig.) Încetare a unei tensiuni nervoase; liniştire. ♦ (Polit.) Slăbire a încordării relaţiilor dintre state sau a relaţiilor internaţionale. [< destinde].
(Dicţionar de neologisme)
DESTÍNDE vb. refl. 1. a-şi slăbi încordarea; a se relaxa. 2. (despre fiinţe) a se întinde, a se îndrepta. ♢ (fig.) a se linişti, a se odihni; a se distra, a se recrea. (după fr. détendre)
(Marele dicţionar de neologisme)
DESTÍNDERE s. f. 1. faptul de a se destinde; relaxare. ♢ (fig.) încetare a unei tensiuni nervoase, de surescitare; liniştire. 2. slăbire a încordării relaţiilor dintre state sau a relaţiilor internaţionale. 3. (fiz.) expansiune. (< destinde)
(Marele dicţionar de neologisme)
destínde vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. destínd, 1 pl. destíndem, 2 pl. destíndeţi, perf. s. 1 sg. destinséi, 1 pl. destínserăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. destíndă; part. destíns
(Dicţionar ortografic al limbii române)
destíndere s. f., g.-d. art. destínderii; pl. destínderi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DESTÍNDE vb. 1. a se relaxa, a slăbi. (Un are care s-a ~.) 2. a lărgi, a slăbi, (pop.) a slobozi. (A ~ funia care lega animalul.) 3. a (se) îndrepta, a (se) întinde. (Şi-a ~ corpul.)
(Dicţionar de sinonime)
DESTÍNDE vb. v. calma, domoli, linişti, potoli, recrea.
(Dicţionar de sinonime)
DESTÍNDERE s. 1. relaxare, slăbire. (~ unui arc.) 2. lărgire, slăbire, (pop.) slobozire. (~ legăturii care îl strângea.) 3. relaxare, respirare. 4. v. de-tentă. 5. (FON.) recursie, relaxare.
(Dicţionar de sinonime)
DESTÍNDERE s. v. astâmpăr, calm, linişte, odihnă, pace, repaus, recreare, tihnă.
(Dicţionar de sinonime)
DEŞTÍNDE vb. v. coborî, descinde, scoborî.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A (se) destinde ≠ a (se) încorda
(Dicţionar de antonime)
A destinde ≠ a încorda
(Dicţionar de antonime)
Destindere ≠ încordare, tensiune
(Dicţionar de antonime)