DESTÍNDE, destind, vb. VI. 1. Refl. A se desface din încordare; a se relaxa, a slăbi. ♦ Fig. (Despre nervi sau stări de surescitare) A se linişti, a se calma, a se descărca, a se deconecta. 2. Refl. (Despre fiinţe, corpul sau părţi ale corpului lor) A se întinde, a se îndrepta (din închircire, din ghemuire). [Perf. s. destinsei, part. destins] – Des1- + [în]tinde (după fr. détendre).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DESTÍNS, -Ă, destinşi, -se, adj. Care a pierdut din încordare, care nu este întins; (despre nervi) relaxat, calmat, liniştit. – V. destinde.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A DESTÍNDE destínd tranz. A face să se destindă. /des- + a [în]tinde
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE DESTÍNDE mă destínd intranz. 1) A deveni mai puţin încordat; a se relaxa. 2) (despre nervi sau stări de spirit) A reveni la starea normală; a pierde tensiunea. 3) (despre persoane) A se întinde în toată lungimea în scopul relaxării. /des- + a [în]tinde
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
deştínge (-g, -ns), vb. – A coborî, a se da jos. – Var. deştinde. Lat. descĕndĕre (Candrea-Dens., 495; Tiktin; Candrea), cf. it. descendere, fr. descendre, sp. descender. Este dublet de la forma neol. descinde, vb. (a coborî, a se da jos; a se opri, a se caza; despre poliţie, a face o descindere într-o casă sau într-un local), cu sensurile fr. descendre. Înv. (sec. XVI-XVII).
(Dicţionarul etimologic român)
DESTÍNDE vb. III. refl. 1. A-şi slăbi încordarea, a se relaxa, a se slăbi. 2. (Despre fiinţe) A se întinde, a se îndrepta. ♦ A se odihni; a se distra. [P.i. destínd, perf.s. -insei, part. -ins. / după întinde, cf. fr. détendre].
(Dicţionar de neologisme)
DESTÍNS, -Ă adj. 1. Relaxat. 2. (Despre ţinuturi, suprafeţe) Desfăşurat în toată întinderea lui, întins. [< destinde].
(Dicţionar de neologisme)
DESTÍNDE vb. refl. 1. a-şi slăbi încordarea; a se relaxa. 2. (despre fiinţe) a se întinde, a se îndrepta. ♢ (fig.) a se linişti, a se odihni; a se distra, a se recrea. (după fr. détendre)
(Marele dicţionar de neologisme)
DESTÍNS, -Ă adj. relaxat, calm, liniştit. (< destinde)
(Marele dicţionar de neologisme)
destínde vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. destínd, 1 pl. destíndem, 2 pl. destíndeţi, perf. s. 1 sg. destinséi, 1 pl. destínserăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. destíndă; part. destíns
(Dicţionar ortografic al limbii române)
destíns adj. m., pl. destínşi; f. sg. destínsă, pl. destínse
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DESTÍNDE vb. 1. a se relaxa, a slăbi. (Un are care s-a ~.) 2. a lărgi, a slăbi, (pop.) a slobozi. (A ~ funia care lega animalul.) 3. a (se) îndrepta, a (se) întinde. (Şi-a ~ corpul.)
(Dicţionar de sinonime)
DESTÍNDE vb. v. calma, domoli, linişti, potoli, recrea.
(Dicţionar de sinonime)
DESTÍNS adj. 1. discordat, relaxat, slăbit. (Are ~.) 2. lejer, (livr.) lax. (O legătură ~.)
(Dicţionar de sinonime)
DESTÍNS adj. v. calm, domol, liniştit, molcom, netulburat, paşnic, potolit, tihnit.
(Dicţionar de sinonime)
DEŞTÍNDE vb. v. coborî, descinde, scoborî.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A (se) destinde ≠ a (se) încorda
(Dicţionar de antonime)
A destinde ≠ a încorda
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DESTÍNS, -Ă, destinşi, -se, adj. Care a pierdut din încordare, care nu este întins; (despre nervi) relaxat, calmat, liniştit. – V. destinde.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE DESTÍNDE mă destínd intranz. 1) A deveni mai puţin încordat; a se relaxa. 2) (despre nervi sau stări de spirit) A reveni la starea normală; a pierde tensiunea. 3) (despre persoane) A se întinde în toată lungimea în scopul relaxării. /des- + a [în]tinde
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
deştínge (-g, -ns), vb. – A coborî, a se da jos. – Var. deştinde. Lat. descĕndĕre (Candrea-Dens., 495; Tiktin; Candrea), cf. it. descendere, fr. descendre, sp. descender. Este dublet de la forma neol. descinde, vb. (a coborî, a se da jos; a se opri, a se caza; despre poliţie, a face o descindere într-o casă sau într-un local), cu sensurile fr. descendre. Înv. (sec. XVI-XVII).
(Dicţionarul etimologic român)
DESTÍNDE vb. III. refl. 1. A-şi slăbi încordarea, a se relaxa, a se slăbi. 2. (Despre fiinţe) A se întinde, a se îndrepta. ♦ A se odihni; a se distra. [P.i. destínd, perf.s. -insei, part. -ins. / după întinde, cf. fr. détendre].
(Dicţionar de neologisme)
DESTÍNS, -Ă adj. 1. Relaxat. 2. (Despre ţinuturi, suprafeţe) Desfăşurat în toată întinderea lui, întins. [< destinde].
(Dicţionar de neologisme)
DESTÍNDE vb. refl. 1. a-şi slăbi încordarea; a se relaxa. 2. (despre fiinţe) a se întinde, a se îndrepta. ♢ (fig.) a se linişti, a se odihni; a se distra, a se recrea. (după fr. détendre)
(Marele dicţionar de neologisme)
DESTÍNS, -Ă adj. relaxat, calm, liniştit. (< destinde)
(Marele dicţionar de neologisme)
destínde vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. destínd, 1 pl. destíndem, 2 pl. destíndeţi, perf. s. 1 sg. destinséi, 1 pl. destínserăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. destíndă; part. destíns
(Dicţionar ortografic al limbii române)
destíns adj. m., pl. destínşi; f. sg. destínsă, pl. destínse
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DESTÍNDE vb. 1. a se relaxa, a slăbi. (Un are care s-a ~.) 2. a lărgi, a slăbi, (pop.) a slobozi. (A ~ funia care lega animalul.) 3. a (se) îndrepta, a (se) întinde. (Şi-a ~ corpul.)
(Dicţionar de sinonime)
DESTÍNDE vb. v. calma, domoli, linişti, potoli, recrea.
(Dicţionar de sinonime)
DESTÍNS adj. 1. discordat, relaxat, slăbit. (Are ~.) 2. lejer, (livr.) lax. (O legătură ~.)
(Dicţionar de sinonime)
DESTÍNS adj. v. calm, domol, liniştit, molcom, netulburat, paşnic, potolit, tihnit.
(Dicţionar de sinonime)
DEŞTÍNDE vb. v. coborî, descinde, scoborî.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A (se) destinde ≠ a (se) încorda
(Dicţionar de antonime)
A destinde ≠ a încorda
(Dicţionar de antonime)