destinzător

DESTINZĂTÓR, -OÁRE, destinzători, -oare, adj. (Neobişnuit) Care destinde. – Destinde + suf. -tor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

destinzătór adj. m., pl. destinzătóri; f. sg. şi pl. destinzătoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Cuvinte care încep cu literele: de des dest desti destin

Cuvinte se termină cu literele: or tor ator zator nzator