destituire

DESTITUÍ, destítui, vb. IV. Tranz. A scoate, a îndepărta pe cineva, dintr-un post, dintr-o funcţie; a revoca. – Din fr. destituer, lat. destituere.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DESTITUÍRE, destituiri, s.f. Acţiunea de a destitui şi rezultatul ei; scoatere din funcţie. – V. destitui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DESTITUÍ destítui tranz. A da afară dintr-o funcţie sau dintr-un post ca fiind necorespunzător; a elibera; a concedia; a scoate. ~ din postul de director. [Sil. -tu-i] /<fr. destituer, lat. destituere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DESTITUÍ vb. IV. tr. A îndepărta (pe cineva) dintr-un post, dintr-o funcţie. [Pron. -tu-i, p.i. destítui, 3,6 -ie. / < it. destituire, lat. destituere].
(Dicţionar de neologisme)

DESTITUÍRE s.f. Acţiunea de a destitui şi rezultatul ei; destituţiune, dare afară. [< destitui].
(Dicţionar de neologisme)

DESTITUÍ vb. tr. a îndepărta (pe cineva) dintr-o funcţie; a demite. (< fr. destituer, lat. destituere)
(Marele dicţionar de neologisme)

destituí vb. ( sil. -tu-i), ind. şi conj. prez. 1 şi 2 sg. destítui, 3 sg. şi pl. destítuie, imperf. 3 sg. destituiá
(Dicţionar ortografic al limbii române)

destituíre s. f. (sil. -tu-i), g.-d. art. destituírii; pl. destituíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
DESTITUÍ vb. a demite, a îndepărta, a scoate, (înv. şi fam.) a mazili, (fig.) a debarca. (L-a ~ din funcţie.)
(Dicţionar de sinonime)

DESTITUÍRE s. demitere, îndepărtare, scoatere, (înv. şi fam.) mazilire, mazilit, (fig.) debarcare. (~ cuiva dintr-o funcţie.)
(Dicţionar de sinonime)

---

Antonime:
A destitui ≠ a angaja, a desemna, a numi
(Dicţionar de antonime)

Destituire ≠ angajare
(Dicţionar de antonime)