destoinicie
[Sinonime]
DESTOINICÍE s.f. Însuşirea de a fi destoinic; aptitudine, capacitate, pricepere, iscusinţă. – Destoinic + suf. -ie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DESTOINICÍE f. Caracter destoinic; demnitate. [Art. destoinicia; G.-D. destoiniciei; Sil. -ci-e] /destoinic + suf. ~ie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
destoinicíe s. f. (sil. -stoi-), art. destoinicía, g.-d. destoinicíi, art. destoinicíei
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DESTOINICÍE s. 1. v. capacitate. 2. v. îndemânare.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DESTOINICÍE f. Caracter destoinic; demnitate. [Art. destoinicia; G.-D. destoiniciei; Sil. -ci-e] /destoinic + suf. ~ie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DESTOINICÍE s. 1. v. capacitate. 2. v. îndemânare.
(Dicţionar de sinonime)