destrămat dex - definiţie, sinonime, conjugare
DESTRĂMÁ, destrám, vb. I. 1. Refl. (Despre ţesături sau obiecte ţesute) A se zdrenţui prin desfacerea neregulată şi ruperea firelor datorită uzurii sau unei utilizări necorespunzătoare; a se rupe. ♢ Tranz. A destrăma o ţesătură. ♦ Fig. A se răsfira, a se risipi. Nişte nouraşi albi se destramă în aer. 2. Tranz. (Adesea fig.) A desface, a deşira un ghem, o împletitură etc. ♦ Tranz. A desfoia, a desface, a afâna un material textil fibros pentru a separa impurităţile şi a-l pregăti pentru cardare. 3. Tranz. A mărunţi semifabricatele fibroase (celuloza, maculatura etc.) în vederea transformării lor în paste de hârtie. 4. Tranz. şi refl. (Adesea fig.), A (se) descompune, a (se) desface în elementele componente; a (se) dizolva, a (se) dezmembra, a (se) nimici; p. ext. a slăbi. – Des1- + tramă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DESTRĂMÁT, -Ă, destrămaţi, -te, adj. 1. Cu fire desfăcute; rărit, zdrenţuit. 2. Fig. Răsfirat, împrăştiat. 3. (Rar) Distrus, nimicit. 4. (Înv.) Dezordonat, dezmăţat, destrăbălat. – V. destrăma.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DESTRĂMÁ destrám tranz. 1) A face să se destrame. 2) (materiale textile fibroase) A desface îndepărtând fir de fir în vederea unei prelucrări ulterioare. /des- + fr. trame
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE DESTRĂMÁ pers. 3 se destrámă intranz. 1) (despre materiale textile fibroase sau obiecte din astfel de materiale) A se zdrenţui (prin uzare), în special pe la margini, prin desprinderea firelor unul de altul. 2) (despre comunităţi) A-şi pierde coeziunea internă; a se dezmembra; a se dezagrega; a se dezarticula; a se descompune. 3) (despre visuri, speranţe etc.) A înceta să mai existe; a se spulbera; a se risipi. /des- + fr. trame
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

destrămá (destrám, destrămát), vb. – A se rupe, a se zdrenţui, a se desface o ţesătură. – Mr. distrămedz, distrămare, megl. distram. Lat. *dĭstramāre, de la trama (P. Papahagi, Notiţe, 19; Pascu, I, 171; Tiktin), cf. mr. tramă „urzeală”; sau, mai probabil, de la tramă, care trebuie să fi existat în rom. veche şi care astăzi se foloseşte ca neol. – Der. destrămătură, s.f. (fire rupte sau destrămate dintr-o ţesătură).
(Dicţionarul etimologic român)

destrămá vb., ind. prez. 1 sg. destrám, 2 sg. destrámi, 3 sg. şi pl. destrámă; conj. prez. 3 sg. şi pl. destráme
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DESTRĂMÁ vb. 1. a (se) deşira, (reg.) a (se) desfira, a (se) strica, (înv.) a (se) rânji. (O ţesătură care s-a ~.) 2. v. rări. 3. a se rări, (rar) a se dezlâna. (O vestă de lână care s-a ~.) 4. v. risipi.
(Dicţionar de sinonime)

DESTRĂMÁ vb. v. dezmembra, sfărâma.
(Dicţionar de sinonime)

DESTRĂMÁT adj. 1. desfăcut, deşirat. (O ţesătură ~.) 2. v. rărit.
(Dicţionar de sinonime)

DESTRĂMÁT adj. v. dezmembrat.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: de des dest destr destra

Cuvinte se termină cu literele: at mat amat ramat tramat