destrăbălatului
[Sinonime]
DESTRĂBĂLÁT, -Ă, destrăbălaţi, -te, adj., s.m. şi f. 1. Adj. Care duce o viaţă imorală; desfrânat. ♦ (Despre purtarea, ţinuta oamenilor) Care denotă imoralitate, plin de imoralitate; dezmăţat. 2. S.m. şi f. Persoană desfrânată. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DESTRĂBĂLÁ//T ~tă (~ţi, ~te) şi substantival (despre persoane) 1) Care s-a destrăbălat; dedat desfrâului; desfrânat; depravat. 2) (despre persoane sau despre manifestările lor) Care denotă imoralitate. Purtare ~tă. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
destrăbălát adj. m., s. m., pl. destrăbăláţi; f. sg. destrăbălátă, pl. destrăbăláte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DESTRĂBĂLÁT adj., s. 1. adj. v. corupt. 2. adj., s. v. desfrânat.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DESTRĂBĂLÁ//T ~tă (~ţi, ~te) şi substantival (despre persoane) 1) Care s-a destrăbălat; dedat desfrâului; desfrânat; depravat. 2) (despre persoane sau despre manifestările lor) Care denotă imoralitate. Purtare ~tă. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DESTRĂBĂLÁT adj., s. 1. adj. v. corupt. 2. adj., s. v. desfrânat.
(Dicţionar de sinonime)