destupător

DESTUPĂTÓR, destupătoare, s.n. Deschizător (2). – Destupa + suf. -ător.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DESTUPĂT//ÓR ~oáre n. Ustensilă pentru destuparea borcanelor sau a sticlelor închise ermetic; deschizător. /a destupa + suf. ~ător
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

destupătór s. n. (sil. mf. -stu-), pl. destupătoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)