desublima
[Conjugare]
DESUBLIMÁ, desublimez, vb. I. Intranz. şi tranz. (Fiz.; despre substanţe) A trece sau a face să treacă direct din stare gazoasă în stare solidă. – Din fr. désublimer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DESUBLIMÁ vb. I. intr. (Despre substanţe) A trece direct din stare gazoasă în stare solidă. [< fr. désublimer].
(Dicţionar de neologisme)
DESUBLIMÁ vb. intr., tr. (despre substanţe) a trece direct din stare gazoasă în stare solidă. (< fr. désublimer)
(Marele dicţionar de neologisme)
desublimá vb. → sublima
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DESUBLIMÁ vb. I. intr. (Despre substanţe) A trece direct din stare gazoasă în stare solidă. [< fr. désublimer].
(Dicţionar de neologisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
desublimá vb. → sublima
(Dicţionar ortografic al limbii române)