desuetudine

DESUETÚDINE s.f. (În expr.) A cădea în desuetudine = a ieşi din uz, a nu se mai folosi, a nu mai fi obişnuit; a se perima. [Pr.: -su-e-] – Din fr. désuétude, lat. desutudo, -inis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DESUETÚDINE f. : A cădea în ~ a ieşi din uz; a fi părăsit; a se învechi. [Sil. -su-e-] /<fr. désuetude, lat. desuetudo, ~inis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DESUETÚDINE s.f. Încetare a respectării sau a exercitării unei legi etc. ♢ (Despre legi, obiceiuri etc.) A cădea în desuetudine = a ieşi din uz, a nu mai fi folosit, a se perima. [Cf. lat. desuetudo, fr. désuétude].
(Dicţionar de neologisme)

DESUETÚDINE s. f. ieşire din vigoare a unei legi prin neglijarea ei mult timp. o a cădea în ~ = a ieşi din uz, a se perima; a se demoda. (< fr. désuétude, lat. desuetudo)
(Marele dicţionar de neologisme)

desuetúdine s. f. (sil. -su-e-), g.-d. art. desuetúdinii
(Dicţionar ortografic al limbii române)