desăguță

DESĂGÚŢĂ, desăguţe, s.f. Diminutiv al lui desagă; desăgel, desăgior. – Desag + suf. -uţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

desăgúţă s. f., g.-d. art. desăgúţei; pl. desăgúţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Cuvinte care încep cu literele: de des desa desag desagu

Cuvinte se termină cu literele: ta uta guta aguta saguta