desțelenire dex - definiţie, sinonime, conjugare
DESŢELENÍ, desţelenesc, vb. IV. 1. Tranz. A ara adânc un teren (multă vreme) necultivat sau cultivat cu plante perene, pentru a-l însămânţa. 2. Refl. (Rar, despre copaci) A ieşi din rădăcini (în urma unei lovituri, a unei furtuni etc.) – Des1- + [în]ţeleni.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DESŢELENÍRE, desţeleniri, s.f. Acţiunea de a (se) desţeleni şi rezultatul ei. – V. desţeleni.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DESŢELEN//Í ~ésc tranz. (terenuri înţelenite) A ara adânc (în vederea unor plantaţii); a desfunda. /des- + a [în]ţeleni
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

desţelení vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. desţelenésc, imperf. 3 sg. desţeleneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. desţeleneáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

desţeleníre s. f., g.-d. art. desţelenírii; pl. desţeleníri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DESŢELENÍ vb. a desfunda, (înv. şi reg.) a ogorî. (A ~ un teren.)
(Dicţionar de sinonime)

DESŢELENÍRE s. desfundare. (~ unui teren arabil.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: de des dest deste destel

Cuvinte se termină cu literele: re ire nire enire lenire