detecteze
[Conjugare]
DETECTÁ, detectez, vb. I. Tranz. A identifica, a descoperi, a determina existenţa unui element care este ascuns (vederii). – Din fr. détecter.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A DETECT//Á ~éz tranz. (gaze, substanţe radioactive, mine etc.) A identifica descoperind prezenţa. /<fr. détecter
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DETECTÁ vb. I. tr. A descoperi şi identifica (un avion, o mină explozivă, un gaz etc.); (p. ext.) a găsi, a descoperi (un talent). [< fr. détecter].
(Dicţionar de neologisme)
DETECTÁ vb. tr. 1. a descoperi şi identifica (un avion, o mină explozivă, un gaz etc.); (p. ext.) a găsi, a descoperi (un talent). 2. a realiza o detecţie. (< fr. détecter)
(Marele dicţionar de neologisme)
detectá vb., ind. prez. 1 sg. detectéz, 3 sg. şi pl. detecteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A DETECT//Á ~éz tranz. (gaze, substanţe radioactive, mine etc.) A identifica descoperind prezenţa. /<fr. détecter
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
DETECTÁ vb. tr. 1. a descoperi şi identifica (un avion, o mină explozivă, un gaz etc.); (p. ext.) a găsi, a descoperi (un talent). 2. a realiza o detecţie. (< fr. détecter)
(Marele dicţionar de neologisme)
detectá vb., ind. prez. 1 sg. detectéz, 3 sg. şi pl. detecteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)