detector dex - definiţie, sinonime, conjugare

detector

DETECTÓR, detectoare, s.n. Aparat sau dispozitiv folosit pentru a detecta ceva. ♢ (În sintagmele) Detector colorimetric = aparat pentru determinarea concentraţiei gazelor toxice în aer. Detector de metale = aparat electronic pentru detectarea obiectelor metalice ascunse vederii. Detector de proximitate = aparat electronic care detectează apropierea unei persoane sau a unui obiect de o zonă controlată. – Din fr. détecteur.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DETECT//ÓR ~oáre n. Aparat pentru detectarea gazelor, substanţelor radioactive, minelor etc. ~ de semnale radioelectronice. /<fr. détecteur
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DETECTÓR s.n. 1. Aparat sau dispozitiv pentru detectarea gazelor din mine, a gazelor de luptă etc. 2. Dispozitiv pentru detectarea undelor radioelectrice etc. [< fr. détecteur].
(Dicţionar de neologisme)

LIE DETECTOR s.n. Aparat capabil să detecteze şi să înregistreze anumite reacţii emotive în timpul interogatoriilor poliţieneşti, aproximând atitudinea interogatului în ceea ce priveşte adevărul. [Pron. lai ditéktă. / < engl. lie detector – detector de minciuni].
(Dicţionar de neologisme)

DETECTÓR s. n. 1. aparat, dispozitiv pentru detectarea gazelor din mine, a substanţelor toxice de luptă, a radiaţiilor nucleare, a undelor radioelectrice, a minelor etc. o ~ de proximitate = aparat electronic care detectează apropierea unei persoane sau a unui obiect de o zonă controlată; ~ de metale = aparat electronic pentru detectarea obiectelor metalice ascunse vederii. 2. ~ de minciuni = aparat în practica organelor de urmărire penală pentru a detecta, prin înregistrarea efectelor fiziologice şi a emoţiilor provocate de întrebări, dacă cel interogat spune adevărul sau nu. (< fr. détecteur)
(Marele dicţionar de neologisme)

detectór s. n., pl. detectoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: de det dete detec detect

Cuvinte se termină cu literele: or tor ctor ector tector