DETERIORÁ, deteriorez, vb. I. Tranz. şi refl. A (se) uza, a (se) strica (prin întrebuinţare îndelungată, în urma unui accident etc.). [Pr.: -ri-o-] – Din fr. déteriorer, lat. deteriorare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DETERIORÁT, -Ă, deterioraţi, -te, adj.Uzat, stricat. [Pr.: -ri-o-] – V. deteriora.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A DETERIOR//Á ~éz tranz. A face să se deterioreze; a defecta; a strica; a avaria; a deregla. [Sil. -ri-o-] /<fr. déteriorer, lat. deteriorare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE DETERIOR//Á pers. 3 se ~eáză intranz. (despre sisteme tehnice) A ieşi din funcţiune; a nu mai funcţiona normal; a se defecta; a se degrada; a se strica; a se deregla. [Sil. -ri-o-] /<fr. déteriorer, lat. deteriorare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DETERIORÁ vb. I. tr., refl. A uza sau a aduce stricăciuni, a (se) strica. [Pron. -ri-o-. / < fr. détériorer, it., lat. deteriorare].
(Dicţionar de neologisme)
DETERIORÁ vb. tr., refl. 1. a (se) uza, a aduce stricăciuni unui lucru, a (se) strica, a (se) degrada. 2. a (se) distruge echilibrul, caracterul (unor relaţii etc.). (< fr. déteriorer, lat. deteriorare)
(Marele dicţionar de neologisme)
deteriorá vb. (sil. -ri-o), ind. prez. 1 sg. deterioréz, 3 sg. şi pl. deterioreáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DETERIORÁ vb. 1. a (se) degrada, a se învechi, a (se) strica, a (se) uza, (Mold.) a (se) hrentui, (fam.) a (se) hârbui, a (se) hodorogi, a (se) paradi, a (se) rablagi. (Mobila s-a ~.) 2. v. ponosi. 3. v. avaria.
(Dicţionar de sinonime)
DETERIORÁ vb. v. agrava, înrăi, înrăutăţi.
(Dicţionar de sinonime)
DETERIORÁT adj. 1. degradat, învechit, stricat, uzat, (Mold.) hrentuit, (fam.) hârbuit, hodorogit, paradit, rablagit, (fam. rar) răblărit. (Un obiect ~.) 2. v. ponosit. 3. avariat.
(Dicţionar de sinonime)
DETERIORÁT adj. v. înrăutăţit.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DETERIORÁT, -Ă, deterioraţi, -te, adj.Uzat, stricat. [Pr.: -ri-o-] – V. deteriora.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE DETERIOR//Á pers. 3 se ~eáză intranz. (despre sisteme tehnice) A ieşi din funcţiune; a nu mai funcţiona normal; a se defecta; a se degrada; a se strica; a se deregla. [Sil. -ri-o-] /<fr. déteriorer, lat. deteriorare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DETERIORÁ vb. I. tr., refl. A uza sau a aduce stricăciuni, a (se) strica. [Pron. -ri-o-. / < fr. détériorer, it., lat. deteriorare].
(Dicţionar de neologisme)
DETERIORÁ vb. tr., refl. 1. a (se) uza, a aduce stricăciuni unui lucru, a (se) strica, a (se) degrada. 2. a (se) distruge echilibrul, caracterul (unor relaţii etc.). (< fr. déteriorer, lat. deteriorare)
(Marele dicţionar de neologisme)
deteriorá vb. (sil. -ri-o), ind. prez. 1 sg. deterioréz, 3 sg. şi pl. deterioreáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DETERIORÁ vb. 1. a (se) degrada, a se învechi, a (se) strica, a (se) uza, (Mold.) a (se) hrentui, (fam.) a (se) hârbui, a (se) hodorogi, a (se) paradi, a (se) rablagi. (Mobila s-a ~.) 2. v. ponosi. 3. v. avaria.
(Dicţionar de sinonime)
DETERIORÁ vb. v. agrava, înrăi, înrăutăţi.
(Dicţionar de sinonime)
DETERIORÁT adj. 1. degradat, învechit, stricat, uzat, (Mold.) hrentuit, (fam.) hârbuit, hodorogit, paradit, rablagit, (fam. rar) răblărit. (Un obiect ~.) 2. v. ponosit. 3. avariat.
(Dicţionar de sinonime)
DETERIORÁT adj. v. înrăutăţit.
(Dicţionar de sinonime)