determinant
[Sinonime]
DETERMINÁNT, -Ă, determinanţi, -te, adj., s.m. I. Adj. 1. Care determină sau este de natură să determine ceva; hotărâtor. 2. (Despre cuvinte sau propoziţii; adesea substantivat) Care precizează sensul altui cuvânt sau al altei propoziţii cu care este în legătură, fiind subordonat acestora. II. S.m. Expresie matematică ale cărei elemente sunt aşezate sub forma unui tabel şi care serveşte la rezolvarea sistemelor de ecuaţii. – Din fr. déterminant.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DETERMINÁN//T1 ~tă (~ţi, ~te) 1) Care determină; în măsură să determine; hotărâtor; decisiv. 3) şi substantival (despre elemente ale limbii) Care determină un cuvânt sau o propoziţie; determinativ. /<fr. déterminant
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DETERMINÁN//T2 ~ţi m. 1) Fapt care determină alt fapt. 2) mat. Expresie algebrică care serveşte la formularea simplă şi concisă, după anumite legi, a regulilor de rezolvare a ecuaţiilor. /<fr. déterminant
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DETERMINÁNT, -Ă adj. Care determină, care este de natură să determine; hotărâtor; determinativ. ♦ (Gram.) Care arată o calitate. // s.m. Simbol matematic compus din numere aşezate în linii şi coloane reprezentând o expresie algebrică şi folosit mai ales în rezolvarea ecuaţiilor. // s.n. Cuvânt, propoziţie care precizează, lămureşte semnificaţia unui cuvânt, a unei propoziţii. [Cf. fr. déterminant, it. determinante].
(Dicţionar de neologisme)
DETERMINÁNT, -Ă I. adj. care determină; hotărâtor; determinativ. II. s. m. 1. factor, cauză, relaţie etc. cu rol hotărâtor în producerea unui eveniment, fenomen, situaţie, reacţie. 2. (mat.) simbol compus din numere aşezate în linii şi coloane reprezentând o expresie algebrică şi folosit mai ales în rezolvarea ecuaţiilor. III. s. n. element lingvistic care determină alt element. (< fr. déterminant)
(Marele dicţionar de neologisme)
determinánt adj. m., (mat.) s. m., pl. determinánţi; f. sg. determinántă, pl. determinánte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
determinánt (gram.) s. n., pl. determinánte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DETERMINÁNT adj., s. 1. adj. v. hotărâtor. 2. s., adj. (LINGV.) determinativ. (Un ~ sintactic.)
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Determinant ≠ nedeterminant
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DETERMINÁN//T1 ~tă (~ţi, ~te) 1) Care determină; în măsură să determine; hotărâtor; decisiv. 3) şi substantival (despre elemente ale limbii) Care determină un cuvânt sau o propoziţie; determinativ. /<fr. déterminant
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DETERMINÁNT, -Ă adj. Care determină, care este de natură să determine; hotărâtor; determinativ. ♦ (Gram.) Care arată o calitate. // s.m. Simbol matematic compus din numere aşezate în linii şi coloane reprezentând o expresie algebrică şi folosit mai ales în rezolvarea ecuaţiilor. // s.n. Cuvânt, propoziţie care precizează, lămureşte semnificaţia unui cuvânt, a unei propoziţii. [Cf. fr. déterminant, it. determinante].
(Dicţionar de neologisme)
DETERMINÁNT, -Ă I. adj. care determină; hotărâtor; determinativ. II. s. m. 1. factor, cauză, relaţie etc. cu rol hotărâtor în producerea unui eveniment, fenomen, situaţie, reacţie. 2. (mat.) simbol compus din numere aşezate în linii şi coloane reprezentând o expresie algebrică şi folosit mai ales în rezolvarea ecuaţiilor. III. s. n. element lingvistic care determină alt element. (< fr. déterminant)
(Marele dicţionar de neologisme)
determinánt adj. m., (mat.) s. m., pl. determinánţi; f. sg. determinántă, pl. determinánte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
determinánt (gram.) s. n., pl. determinánte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DETERMINÁNT adj., s. 1. adj. v. hotărâtor. 2. s., adj. (LINGV.) determinativ. (Un ~ sintactic.)
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Determinant ≠ nedeterminant
(Dicţionar de antonime)