detestare dex - definiţie, sinonime, conjugare
DETESTÁ, detest, vb. I. Tranz. şi refl. recipr. A nu (se) putea suferi, a (se) dispreţui profund. – Din fr. détester, lat. detestari.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DETESTÁRE, detestări, s.f. (Rar) Acţiunea de a (se) detesta. – V. detesta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DETESTÁ detést tranz. A trata cu dispreţ, cu ură. /<fr. détester, lat. detestari
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE DETESTÁ mă detést intranz. A se dispreţui profund (unul cu altul). /<fr. détester, lat. detestari
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DETESTÁ vb. I. tr., refl. A (se) dispreţui profund, a simţi repulsie; a (se) urî, a nu (se) putea suferi. [P.i. detést şi (rar) -ez. / < fr. détester, cf. it. detestare, lat. detestari].
(Dicţionar de neologisme)

DETESTÁRE s.f. Acţiunea de a detesta. [< detesta].
(Dicţionar de neologisme)

DETESTÁ vb. tr., refl. a (se) dispreţui profund, a (se) urî. (< fr. détester, lat. detestari)
(Marele dicţionar de neologisme)

detestá vb., ind. prez. 1 sg. detést, 3 sg. şi pl. detéstă; ger. detestând
(Dicţionar ortografic al limbii române)

detestáre s. f., pl. detestări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Antonime:
A detesta ≠ a venera
(Dicţionar de antonime)

Detestarevenerare
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: de det dete detes detest

Cuvinte se termină cu literele: re are tare stare estare