detracat dex - definiţie, sinonime, conjugare
DETRACÁ vb. I. Refl. (Livr.; întrebuinţat numai la timpurile compuse) A se sminti, a se ţicni; a decădea din punct de vedere moral. – Din fr. détraquer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DETRACÁT, -Ă, detracaţi, -te, adj. (Livr.; adesea substantivat) Smintit, ţicnit, dezechilibrat; decăzut din punct de vedere moral. – V. detraca. Cf. fr. d é t r a q u é.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SE DETRA//CÁ pers. 3 se ~cheáză intranz. livr. 1) A pierde facultatea de a judeca normal; a-şi ieşi din minţi; a se sminti; a se scrânti; a înnebuni; a se ţicni; a se trăsni. 2) rar (despre sisteme tehnice) A ieşi din funcţiune (prin uzare sau ca urmare a unui accident); a înceta să funcţioneze normal; a se defecta; a se deregla; a se deterioraj a se strica. /<fr. detraquer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DETRACÁ vb. I. refl. (Rar) A înnebuni, a se sminti, a se ţicni. ♦ (Rar; despre maşini) A se defecta. [< fr. détraquer].
(Dicţionar de neologisme)

DETRACÁT, -Ă adj. Stricat, dezechilibrat, deşănţat; ţicnit. ♦ (Rar; despre maşini) Stricat, defect. [< fr. détraqué].
(Dicţionar de neologisme)

DETRACÁ vb. refl. 1. a înnebuni, a se sminti, a se ţicni. 2. (despre maşini) a se defecta. (< fr. détraquer)
(Marele dicţionar de neologisme)

detracá vb. (sil. -tra-), ind. prez. 3 sg. detracheáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DETRACÁ vb. v. defecta, deranja, deregla, dezechilibra, strica, tulbura, zdrun-cina.
(Dicţionar de sinonime)

DETRACÁT adj. v. defect, defectat, deranjat, dereglat, dezechilibrat, stricat, tulbu-rat, zdruncinat.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: de det detr detra detrac

Cuvinte se termină cu literele: at cat acat racat tracat