detractare dex - definiţie, sinonime, conjugare
DETRACTÁ, detractez, vb. I. Tranz. (Livr.) A ponegri, a defăima pe cineva. – Din fr. détracter.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DETRACTÁRE, detractări, s.f. Acţiunea de a detracta. – V. detracta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DETRACT//Á ~éz tranz. livr. (persoane) A vorbi de rău; a ponegri; a ponosi; a huli; a denigra; a defăima; a blama; a calomnia; a cleveti; a bârfi. /<fr. detracter
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DETRACTÁ vb. I. tr. (Rar) A ponegri, a defăima; a micşora meritele cuiva. [< fr. détracter, cf. lat. detractus < detrahere].
(Dicţionar de neologisme)

DETRACTÁRE s.f. Acţiunea de a detracta; defăimare. [< detracta].
(Dicţionar de neologisme)

DETRACTÁ vb. tr. a micşora meritele cuiva; a defăima, a ponegri. (< fr. détracter)
(Marele dicţionar de neologisme)

detractá vb. (sil. -trac-), ind. prez. 1 sg. detractéz, 3 sg. şi pl. detracteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

detractáre s. f. (sil. -trac-), g.-d. art. detractării
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DETRACTÁ vb. v. bârfi, blama, calomnia, cleveti, defăima, denigra, discredita, ponegri.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: de det detr detra detrac

Cuvinte se termină cu literele: re are tare ctare actare