detritus
[Sinonime]
DETRÍTUS s.n. 1. Material rezultat din fărâmiţarea rocilor prin acţiunea agenţilor externi. 2. Material granular mărunt rezultat în urma uzurii unui drum pietruit din cauza circulaţiei. 3. (Rar) Tartru dentar. – Din fr. détritus, lat. detritus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DETRÍTUS n. 1) Substanţă minerală provenită din sfărîmarea rocilor sub acţiunea agenţilor externi. 2) Material mărunt rezultat din uzura pavajului datorită circulaţiei. 3) Sediment calcaros care se depune pe suprafaţa dinţilor; tartru dentar. /<fr. détritus, lat. detritus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DETRÍTUS s.n. Material granulat rezultat din sfărâmarea rocilor. ♦ Rămăşiţă a unei substanţe supuse acţiunii de distrugere. ♦ Tartru dentar. [< fr. détritus, lat. detritus].
(Dicţionar de neologisme)
DETRÍTUS s. n. 1. material granulat rezultat din sfărâmarea rocilor sub acţiunea agenţilor externi. 2. materie organică din resturi de origine vegetală sau animală în descompunere. 3. tartru dentar. (< fr. détritus, lat. detritus)
(Marele dicţionar de neologisme)
detrítus s. n. (sil. -tri-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DETRÍTUS s. v. tartru.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DETRÍTUS n. 1) Substanţă minerală provenită din sfărîmarea rocilor sub acţiunea agenţilor externi. 2) Material mărunt rezultat din uzura pavajului datorită circulaţiei. 3) Sediment calcaros care se depune pe suprafaţa dinţilor; tartru dentar. /<fr. détritus, lat. detritus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
DETRÍTUS s. n. 1. material granulat rezultat din sfărâmarea rocilor sub acţiunea agenţilor externi. 2. materie organică din resturi de origine vegetală sau animală în descompunere. 3. tartru dentar. (< fr. détritus, lat. detritus)
(Marele dicţionar de neologisme)
detrítus s. n. (sil. -tri-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DETRÍTUS s. v. tartru.
(Dicţionar de sinonime)