deturnare dex - definiţie, sinonime, conjugare
DETURNÁ, deturnez, vb. I. Tranz. A întrebuinţa fonduri băneşti (sau alte bunuri) pentru altă destinaţie decât cea legal prevăzută. ♦ (Impr.) A delapida. ♢ A sili pe cineva să schimbe sau a schimba în mod ilegal ruta, direcţia de zbor a unui avion. – Din fr. détourner.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DETURNÁRE, deturnări, s.f. Faptul de a deturna. – V. deturna.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DETURN//Á ~éz tranz. 1) (bunuri materiale, fonduri băneşti etc.) A folosi în alte scopuri decât cele prevăzute legal. 2) (avioane) A face să-şi schimbe direcţia de zbor (în scopuri de şantaj sau ca act de piraterie aeriană). /<fr. détourner
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DETURNÁ vb. I. tr. 1. A întrebuinţa în mod ilegal fonduri (sau alte materiale) în alt scop decât cel pentru care au fost destinate. ♦ A delapida. 2. A întoarce un vehicul aerian din cursa lui; a fura un vehicul aerian în scop de şantaj sau ca act de piraterie aeriană. [< fr. détourner].
(Dicţionar de neologisme)

DETURNÁRE s.f. Acţiunea de a deturna şi rezultatul ei; (spec.) folosire ilegală a unor fonduri în alte scopuri decât acelea pentru care au fost destinate. [< deturna].
(Dicţionar de neologisme)

DETURNÁ vb. tr. 1. a întrebuinţa ilegal (fonduri) în alt scop decât acela pentru care au fost destinate. ♢ a delapida. 2. a abate, a devia, a schimba direcţia. ♢ a fura un vehicul aerian în scop de şantaj sau ca act de piraterie aeriană. (< fr. détourner)
(Marele dicţionar de neologisme)

deturná vb., ind. prez. 1 sg. deturnéz, 3 sg. şi pl. deturneáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

deturnáre s. f., g.-d. art. deturnării; pl. deturnări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DETURNÁ vb. v. defrauda, delapida, sustrage.
(Dicţionar de sinonime)

DETURNÁRE s. v. defraudare, delapidare, sustragere.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: de det detu detur deturn

Cuvinte se termină cu literele: re are nare rnare urnare