DEVANSÁ, devansez, vb. I. Tranz. 1. A întrece pe cineva, a o lua cuiva înainte; a depăşi. 2. A săvârşi sau a face să se petreacă ceva mai devreme decât era normal sau prevăzut; a grăbi (o acţiune, un fapt). – Din fr. devancer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A DEVANS//Á ~éz tranz. 1) A lăsa în urmă; a întrece; a depăşi. 2) A face să se devanseze. /<fr. devancer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE DEVANS//Á pers. 3 se ~eáză intranz. A se produce înainte de timpul prevăzut sau cel normal. /<fr. devancer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DEVANSÁ vb. I. tr. 1. A întrece, a depăşi. 2. (Rar) A grăbi (desfăşurarea, săvârşirea unui fapt etc.). [< fr. devancer].
(Dicţionar de neologisme)
DEVANSÁ vb. tr. 1. a întrece, a depăşi. 2. a grăbi desfăşurarea, săvârşirea unui fapt etc. (< fr. dévancer)
(Marele dicţionar de neologisme)
devansá vb., ind. prez. 1 sg. devanséz, 3 sg. şi pl. devanseáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DEVANSÁ vb. 1. v. depăşi. 2. v. grăbi.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A DEVANS//Á ~éz tranz. 1) A lăsa în urmă; a întrece; a depăşi. 2) A face să se devanseze. /<fr. devancer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DEVANSÁ vb. I. tr. 1. A întrece, a depăşi. 2. (Rar) A grăbi (desfăşurarea, săvârşirea unui fapt etc.). [< fr. devancer].
(Dicţionar de neologisme)
DEVANSÁ vb. tr. 1. a întrece, a depăşi. 2. a grăbi desfăşurarea, săvârşirea unui fapt etc. (< fr. dévancer)
(Marele dicţionar de neologisme)
devansá vb., ind. prez. 1 sg. devanséz, 3 sg. şi pl. devanseáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DEVANSÁ vb. 1. v. depăşi. 2. v. grăbi.
(Dicţionar de sinonime)