dever
[Sinonime]
DÉVER s.n. sg. Volumul vânzărilor de mărfuri pe o perioadă dată (exprimat în bani). ♢ (Fam.) Cu dever (mare) = (despre magazine) cu vânzare intensă, cu afluenţă mare de cumpărători; cu vad. – Din tc. devir.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DÉVER n. Volum al vânzărilor de mărfuri exprimat în valori băneşti. /<turc. devir
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
déver (-ri), s.m. – Vornicel la nunţile din popor (Banat şi Trans.), flăcău care îl însoţeşte pe mire. – Var. diever, diaver, divăr. Bg. dĕver, sb. djever (Tiktin; Candrea). – Der. deveră, s.f. (fată care o însoţeşte pe mireasă); divăriţă (var. deveriţă), s.f. (prietenă a miresei).
(Dicţionarul etimologic român)
dévér (-ruri), s.n. – Volum al vînzărilor de mărfuri. Tc. devr (Şeineanu, II, 156; Lokotsch 505), cf. alb. devrë, bg. devr. Cuvîntul tc. pare a proveni din acelaşi etimon ca daraveră. Este încă frecvent.
(Dicţionarul etimologic român)
déver s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DÉVER s. v. vânzare.
(Dicţionar de sinonime)
DÉVER s. v. vătaf, vătăşel, vornicel.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DÉVER n. Volum al vânzărilor de mărfuri exprimat în valori băneşti. /<turc. devir
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
dévér (-ruri), s.n. – Volum al vînzărilor de mărfuri. Tc. devr (Şeineanu, II, 156; Lokotsch 505), cf. alb. devrë, bg. devr. Cuvîntul tc. pare a proveni din acelaşi etimon ca daraveră. Este încă frecvent.
(Dicţionarul etimologic român)
déver s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DÉVER s. v. vânzare.
(Dicţionar de sinonime)
DÉVER s. v. vătaf, vătăşel, vornicel.
(Dicţionar de sinonime)