DEVIAŢIONÍST, -Ă, deviaţionişti, -ste s.m. şi f. Deviator. [Pr.: -vi-a-ţi-o-] – Din fr. déviationniste.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DEVIAŢIONÍST, -Ă adj., s.m. şi f. (Cel) care are o atitudine neconformă cu o linie politică; propriu deviatorilor. [< fr. déviationniste].
(Dicţionar de neologisme)
DEVIAŢIONÍST, -Ă adj., s. m. f. deviator (II). (< fr. déviationniste)
(Marele dicţionar de neologisme)
deviaţioníst s. m. (sil. -vi-a-ţi-o-), pl. deviaţioníşti
(Dicţionar ortografic al limbii române)
deviaţionístă s. f. (sil. -vi-a-ţi-o-), pl. deviaţioníste
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DEVIAŢIONÍST, -Ă adj., s.m. şi f. (Cel) care are o atitudine neconformă cu o linie politică; propriu deviatorilor. [< fr. déviationniste].
(Dicţionar de neologisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
deviaţioníst s. m. (sil. -vi-a-ţi-o-), pl. deviaţioníşti
(Dicţionar ortografic al limbii române)
deviaţionístă s. f. (sil. -vi-a-ţi-o-), pl. deviaţioníste
(Dicţionar ortografic al limbii române)