deviaţiei

DEVIÁŢIE, deviaţii, s.f. Abatere de la direcţia dată sau normală, ♦ (Med.) Deviaţie de sept = deformare a peretelui despărţitor al cavităţii nazale. [Pr.: -vi-a-] – Din fr. déviation.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DEVIÁŢIE s.f. 1. Abatere, îndepărtare faţă de o direcţie normală dată; deviere. 2. Unghi format de acul busolei cu meridianul magnetic sub influenţa maselor de metal situate la bord. [Gen. -iei, var. deviaţiune s.f. / cf. fr. déviation, it. deviazione].
(Dicţionar de neologisme)

DEVIÁŢIE s. f. 1. abatere faţă de o direcţie normală dată. o ~ de sept = deformare a septului nazal. ♢ (biol.) transformare a unui organ într-altul, cu altă structură şi altă funcţie. o ~ sexuală = practicarea relaţiilor erotice între parteneri aparţinând aceluiaşi sex; homosexualitate. 2. (fiz.) unghi format de raza emergentă dintr-un sistem cu cea incidentă; deflexiune. (2). 3. unghi format de acul busolei cu meridianul magnetic sub influenţa maselor de metal situate la bord. (< fr. déviation, lat. deviatio)
(Marele dicţionar de neologisme)

deviáţie s. f. (sil. -vi-a-ţi-e), art. deviáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. deviáţiei; pl. deviáţii, art. deviáţiile (sil. -ţi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
DEVIÁŢIE s. 1. v. deviere. 2. v. deflexiune.
(Dicţionar de sinonime)