deviere dex - definiţie, sinonime, conjugare
DEVIÁ, deviez, vb. I. Intranz. 1. A se abate de la o direcţie dată. 2. Fig. A se îndepărta de la subiectul în discuţie; a se abate de la calea bună (comiţând erori, fapte reprobabile). [Pr.: -vi-a] – Din fr. dévier, lat. deviare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DEVIÉRE, devieri, s.f. Faptul de a devia. [Pr.: -vi-e-] – V. devia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DEVI//Á ~éz intranz. 1) A se abate de la direcţia dată (sub influenţa vântului sau a curenţilor). Mingea ~at. 2) A se abate de la calea bună (comiţând fapte reprobabile). 3) fig. A se îndepărta de la subiectul discuţiei. [Sil. -vi-a] /<fr. dévier, lat. deviare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DEVIÉR//E ~i f. 1) v. A DEVIA. 2) Abatere a unei persoane sau a unui grup de persoane din cadrul unui partid de la vederile politice general adoptate. ~ de dreapta. ~ de stânga. 3) Abatere a unui curs de apă în vederea executării unor lucrări în albia acestuia. [Art. devierea; G.-D. devierii; Sil. -vi-e-] /v. a devia
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DEVIÁ vb. I. intr. 1. A se abate, a se îndepărta de la o anumită direcţie. 2. (Fig.) A se abate, a se depărta de la subiect; (p. ext.) a începefacă lucruri necorecte, a desconsidera cinstea, corectitudinea. [Pron. -vi-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. dévier, it., lat. deviare].
(Dicţionar de neologisme)

DEVIÉRE s.f. Acţiunea de a devia; deviaţie. [< devia].
(Dicţionar de neologisme)

DEVIÁ vb. I. intr., tr. a (se) abate de la direcţia dată. II. intr. (fig.) a se depărta de la subiect; (p. ext.) a începe să facă lucruri necorecte, a porni pe un drum greşit. (< fr. dévier, lat. deviare)
(Marele dicţionar de neologisme)

deviá vb. (sil. -vi-a), ind. prez. 1 sg. deviéz, 3 sg. şi pl. deviáză, 1 pl. deviém (sil. -vi-em); conj. prez. 3 sg. şi pl. deviéze; ger. deviínd (sil. -vi-ind)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

deviére s. f. (sil. -vi-e-), g.-d. art. deviérii; pl. deviéri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DEVIÁ vb. 1. a abate, a muta, a schimba. (A ~ un curs de apă.) 2. v. abate.
(Dicţionar de sinonime)

DEVIÉRE s. 1. abatere, deviaţie, îndepărtare, mutare, schimbare. (~ cursului unei ape.) 2. v. de-flexiune. 3. v. abatere.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: de dev devi devie devier

Cuvinte se termină cu literele: re ere iere viere eviere